A venit si prima zi de scoala a copiilor din Poiana Florilor. O dimineata frumoasa de toamna in care se simtea un vanticel cald cu mireasma de camp copt. Copiii au adunat buchete colorate si parfumate de flori din gradina casei, s-au urcat pe bicicleta si au plecat veseli spre prietenii lor de la scoala din sat. Ce bucurie, plecau normal si firesc spre o alta familie a lor.
Andrei, baiatul cel mare, mi-a spus ca dupa scoala, ar vrea sa ramana la Matei, unul dintre preitenii lui:
-Mai avem un pic de lucru la pluta. Apoi trebuie sa o transportam la lac. O sa ne ia ceva timp!
-In regula, doar sa ajungi pe lumina acasa.
Sofia, fetita familiei, m-a intreabat sigura pe ea:
-Mami, sunt frumoasa?!
I-am raspuns cu toata admiratia:
-Sofia, esti foarte frumoasa… esti superba!
-Mami, mami, eu vreau buchetul roz cu busuioc, sa semene cu rochia!
Alexandru, care implineste 6 ani in octombrie, astepta cu nerabdare sa-l intalneasca pe prietenul lui Stefan, impreuna cu care tot calatoreste pe diverse planete din Univers.
-Crezi ca a ajuns Stefan? Da… mami, pot sa ma intorc singur de la scoala, ai incredere in mine?
In primul moment, am fost un pic blocata, apoi i-am raspuns sincer:
-Alex, am multa incredere in tine si sunt foarte bucuroasa sa ne intoarcem impreuna de la scoala.
-Daa…, nu pot sa vin singur?
-Bineinteles ca poti, dar ne mai iubim si noi un pic pe drumul de intoarcere!
-Deci, pot sa ma intorc singur?
-Alex, te rog, intelege ca am si eu nevoie de iubirea ta, acum cand esti mic si mai ai timp pentru mine!
-Biiine… mami!
Am rasuflat usurata, parca trecusem un test, mi-am amintit de versurile poetului Khalil Gibran .
“Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.”
Parca am constientizat pentru prima data semnificatia profunda a acestui poem despre cursul firesc al vietii.
Am realizat cum viata copiiilor nostri s-a schimbat total dupa ce ne-am mutat anul trecut in Poiana Florilor. Apropierea de natura si socializarea in comunitatea satului i-au ajutat pe copii sa se descopere, sa capete incredere in ei, sa comunice si sa se exprime, sa fie liberi. Da, libertatea pare sa fie darul cel mai de pret primit aici, in mijlocul Naturii.
Am trait in oras, si petreceam ore in sir in trafic, intre scoala/gradinita si casa, eram saptamanal la doctor pentru diverse probleme de sanatate, copiii erau nervosi si agresivi, fara prieteni si se pierdeau in televizor sau calculator. Parca eram intr-un carusel fara de sfarsit.
Aici, in Natura, lucrurile au devenit simple si firesti, copiii ajung la scoala in cateva minute, pe jos sau cu bicicleta, au o multime de prieteni cu care cresc impreuna. Suntem o mare familie. Scoala din sat “ Agatonia”, scoala de patrimoniu cultural, este un loc cu totul special. A fost infiintata in urma cu cativa ani prin grija familiei de artisti Adriana si Virgil Scripcariu. Aici copiii invata pe langa materia din programa scolara, mestesuguri traditionale ca olaritul, tesutul, linogravura. Si cel mai important, invata sa-si descopere pasiunea.
Iata, cateva imagini din prima zi de la scoala Agatonia.
Ce mai construim prin Poiana Florilor… cu lemn, pamant si piatra!
Ne pregatim de iarna si avem nevoie de ceva lemne pentru foc, asa ca am adunat toate resturile de lemn de prin curte.
O gramada imensa, cu lemnisoare de diverse esente si marimi, pe care trebuia sa le grupam si sa le adapostim de ploaie si vant intr-un fel.
Ne-am tot invartit pe langa ele, pana cand ne-a venit ideea sa constuim din ele o capita de lemne. Am inceput prin a trasa un cerc la baza, am ales lemne mai grose, cam de aceeasi dimensiune si am facut “fundatia” pe conturul trasat. Apoi am inceput sa ridicam “zidul” pe contur, si a tot crescut pana cand a depasit inaltimea noastra. A urmat operatiunea simpla, am umplut interiorul cu celelalte lemnisoare, iar deasupra i-am decorat o caciula corespunzatoare. Inainte de a veni prima ploaia, o sa-i punem si o folie deasupra. Cand a fost gata ne-am dat seama ca se integreaza perfect in peisajul din Poiana Florilor.
Ziua portilor deschise in Poiana Florilor
Marti, 17.09.2013, a fost ziua portilor deschise in Poiana Florilor, ne-am bucurat de natura impreuna cu oamenii care au reusit sa ajunga. O zi a prezentului si a regasirii de sine in mijlocul Naturii.
Am cules flori, am pictat scaunele, am simtit pacea si linistea. Ne-am spus ca o se ne reintalnim curand pentru a ne bucura impreuna decorand si celelalte scaunele din atelierul de vara.
M-am gandit ca urmatoarea zi a portilor deschise sa fie intr-o sambata, pentru a putea ajunge si cei care au un program fix in timpul saptamanii. Am vazut prognoza meteo si vremea pare sa fie superba pe 05 octombrie 2013, asa ca te invit la o noua zi a portilor deschise in
Poiana Florilor, din Ciolpani, satul Piscu, str. Monumentului, nr.45
Sambata, 05.0ctombie 2013, intre orele 10,00 si 17,00
Programul: Decorarea prin pictura a scaunelelor din atelierul de vara, impreuna cu Raluca Suru, arhitect si Elena Vasiliu, consilier dezvoltare personala
Masa de pranz: orele13,00-14,00, Natural si Sanatos din gradina!
Participarea: libera fara taxa
Transport in comun: maxitaxi 442 de la Casa Presei Libere
Vrei sa te bucuri de Natura, de culoare si de armonie?
Te astept, sambata, 05.10.2013 in poiana, sa pictam impreuna!
Confirma, te rog participarea, la elena@poianaflorilor.org, pana cel tarziu 03.10.2013.
Am scris cu mare drag acest numar al jurnalului, am vrut sa-ti daruiesc din pacea si bucuria vietii mele. Si sunt convinsa ca simti asta!
Daca te-a inspirat, te rog spune-le si prietenilor tai dragi despre acest jurnal, trimite-le link-ul sa-l citeasca.
Astfel poti contribui la sensibilizarea oamenilor fata de Natura din ei si din afara lor!
Astept vesti de la tine!
Cu drag, Elena