O zi frumoasa de toamna cu soare bland ce mangaie intreaga suflare. Natura se dezvaluie intr-un pastel de vis cu nuante de ocru, galben, verde sau maro. Miroase a toamna, acel miros al unei noi vieti ce razbate dinspre funzele cazute pe pamantul umed. Mergand pe drumul spre padure, am ajuns intr-o poienita impodobita cu tufe de macese si poroambe.

-Cata liniste, cata pace!

Se simtea pacea din fiecare copac, din fiecare frunza si firicel de iarba. Erau tacute si perfecte. Asteptau sa fie privite pentru a darui din miracolul creatiei. Sopteau in tacere:

-Atinge-ma cu privirea ta, vreau sa ne bucuram impreuna!

Tacerea cea vie se asternea  in straturi de diverse forme si culori, odata era rosie in forma de macese, altadata verzuie sau galbena printre miscarea frunzelor din copaci. Deasupra era tacerea cerului albastru, oglinda interiorului nostru nesfarsit.

Am atins crengutele cu macese, apoi am cules, cu grija, cateva dintre cele care au vrut sa vina la mine. Iarba ma ruga sa ma asez pe patul sau moale, asa ca m-am intins cu bucurie si am  adormit un pic, pana cand, m-a trezit o buburuza vesela care se plimba pe fata mea.

Toate acestea s-au intamplat in afara mintii si a timpului. 

Eckhart Tolle exprima minunat  in Puterea Prezentului. 

“In spatele frumusetii formelor exterioare, exista mai mult: ceva ce nu poate fi exprimat, ceva inefabil, o esenta profunda, interioara, sfanta. Ori de cate ori exista frumusete, aceasta esenta interioara straluceste in afara. Ea vi se dezvaluie numai cand sunteti prezent. Este oare posibil ca aceasta esenta nenumita si prezenta dvs. sa fie una?  Ar mai putea ea sa existe acolo fara prezenta dvs.? Patrundeti mai adanc in ea. Descoperiti singur.”

Prezenta este modalitatea  perfecta de a trai viata. In afara prezentei, suntem in fantoma trecutului ori in iluzia viitorului, pur si simplu dispare bucuria clipei. In prezent, problemele se dizolva, raman doar situatii care asteapta sa fie acceptate si asezate. 

Dar mintea, care uneori ne minte, este cea care se opune din rasputeri clipei prezente, ea inventeaza mereu tot felul de ganduri care ne duc in trecut sau viitor, parca ii este frica ca-si pierde autoritatea daca noi ne conectam cu forta prezentului, iar ea nu mai are probleme de rezolvat.

Vestea buna este ca mintea poata fi oprita din acest carusel nebunesc al gandurilor, si putem incepe sa o folosim noi pe ea si nu ea pe noi, cum se intampla destul de des. 

Cum? Simplu! Armonia cu Natura este o cale frumoasa si sigura!

Opreste-te in fata primului copac pe care-l intalnesti, priveste-l, simte-i culoarea, simte-i forma, mirosul si miscarea. Traieste tacerea si pacea pe care o simti! Acesta este prezentul!  

Iti doresc cat mai multe momente prezente in mijlocul Naturii! 

La masa in Poiana Florilor

In aceasta perioada de toamna, am avut parte de ploi bogate urmate de zile cu soare, asa ca Natura ne-a rasfatat cu tot felul de roade printre care si multe ciuperci.

Saptamana trecuta, am pornit expeditia in cautare de ciuperci. In  lastarisul de la marginea padurii am gasit o gramada de ciuperci albe, iar in padure o mare varietate de bureti – galbiori, rosiori sau verzisori- dupa cum ii alinta copiii. Surpriza cea mare a fost asa numitele “nane”, dupa cum le spun localnicii, niste ciuperci cu palaria mare, de culoare  alba cafenie, usor pistruiate. “Nanele” cresc grupare, in zonele un pic mai insorite si sunt atat de mari, incat se umple sacosa imediat.

Am cules multe nane, o parte le-am uscat pentru iarna, iar de restul ne-am bucurat asa proaspete. Cele micute le-am adaugat crude in salata, iar pe cele mari le-am inabusit usor in cuptor cu un strop de ulei apoi le-am condimentat cu usturoi, cimbru si marar din belsug.

Suntem recunoscatori pentru tot ceea ce ne ofera Natura!

Ziua portilor deschise in Poiana Florilor

Sambata, 05.10.2013, a fost o zi a portilor deschise, aici, in Poiana Florilor. Asa cum am estimat, vremea a fost minunata in acord cu bucuria si armonia  celor care au reusit sa ajunga.

Am simtit-o ca pe o zi a sufletelor deschise! Ne-am intalnit oameni frumosi si, chiar daca ne vedeam pentru prima data,  ne cunoasteam din totdeauna.

Am calatorit impreuna in afara timpului, cuprinsi de frumusetea Naturii. Am gustat din bucatele facute in poiana si ne-am exprimat bucuria prin culoare. Priveste doar la cateva din florile care s-au astenut pe scaunelele din atelier!

Curand, voi anunta o noua zi a portilor deschise, simt ca este o modalitate frumoasa si eficienta de a darui din ceea ce am primit prin asumarea unei vieti in armonie cu Natura.

Observ ca se intampla schimbari si constientizari in vietile celor care ajung  in Poiana Florilor,   

 “mi-a placut foarte-foarte mult la voi. am inceput sa separ in minte anumite judecati prin—inainte de poiana florilor si dupa poiana florilor. mi-a placut, mi-a transmis multa liniste si increderea ca se poate…

m-am bucurat mult sa te cunosc si iti sunt recunoscatoare pentru deschidere, sinceritate si ospitalitate

te am in minte si cand ploua sau bate vantul, sau e soare si frumos afara ma gandesc la… oare cum e acum in poiana florilor????!!!!….”, din gandurile Mariei, un oaspete drag din Poiana Florilor.

Si uite asa, pe nesimtite, s-a mai scris un numar al Jurnalului de Poiana Florilor!

Astept parerile si sugestiile tale.

Impreuna pentru o Viata in armonie cu Natura!

Cu drag, Elena