JURNALUL DE POIANA FLORILOR 2014

EDITORIAL

Frunzele si steluta de mare

de Elena Vasiliu si Doru Malureanu

 

editCu ganduri de recunostinta pentru anul care se apropie de final, ne-am adus aminte de povestea unui vizitator la o manastire zen. Se spune ca in timp ce acesta astepta sa intre la staret, un calugar i-a dat o matura si l-a rugat sa stranga frunzele cazute pe alee. Cum nu avea altceva de facut, omul nostru s-a apucat de treaba cu incantare. In momentul cand a fost anuntat ca trebuie sa se opreasca pentru ca este asteptat la audienta, spre surprinderea lui, a simtit o usoara parere de rau privind la cei vreo 20 de metri de alee curata. I se parea ca doar ce incepuse treaba si nu ar fi vrut sa piarda multumirea pe care o simtise in timp ce matura aleea. A aruncat o ultima privire in urma si, tocmai atunci, o adiere de vant a adus o frunza, apoi doua si tot asa…vedea cum ii este compromisa munca, chiar sub ochii lui dar a simtit dintr-o data ca  ramane implinit si in pace. El isi facuse treaba!

De multe ori, in gesturi mici se ascund valorile autentice! Asa ne-am mai amintit de o povestioara frumoasa care spune ca odata, un copil mergea pe tarm si, din cand in cand, culegea cate o steluta de mare ramasa pe nisip si o arunca in apa.

Tatal sau privindu-l  i-a zis:

– Fiule, de ce te ostenesti, oricum nu conteaza la cate vor muri aruncate de valurile din urma ta!

-Asa o fi, zise copilul, dar pentru cea pe care o arunc eu in apa acum, CONTEAZA!

Aduceti-va aminte de aceste povesti ori de cate ori va simtiti apasati de importanta lucrurilor pe care le aveti de facut.

Bucurati-va de toate frunzele pe care le-ati maturat pe drumul vietii voastre in anul 2014. Poate ca unele dintre acestea au fost vesele, iar altele triste dar, fiecare dintre ele a avut un rost pe calea evolutie voastre personale. Fiti recunoscatori pentru fiecare frunza din viata voastra!

Bucurati-va de toate stelutele de mare pe care le-ati salvat in acest an, pentru ca prin ele v-ati salvat sufletul.

Anul 2015 sa vina in pace, cu bucurie si iubire!

 

CASA SUFLETULUI TAU

In cautarea unei solutii optime de arhitectura

de Elena Vasiliu si Doru Malureanu

Cartierul din Poiana Florilor trece prin faza de conceptie si proiectare a viitoarelor casute, pentru ca in arhprimavara anului viitor sa demaram constructia lor. Este o etapa frumoasa in care practic, visele incep sa devina realitate. Ne-am implicat direct in consilierea locatarilor din Poiana si am constatat ca peste aspectele particulare, specifice fiecaruia, s-au conturat o serie de elemente generale care s-au regasit in solicitarile tuturor. De aceea ne-am gandit sa elaboram un proiect de baza care sa constituie elementul de inspiratie in conceptia si proiectarea individuala. Modelul isi propune sa optimizeze aspectele de cost si utilitate in acord cu principiul armoniei cu Natura. In realizarea acestui proiect ne-ar fi de mare ajutor opinia ta si iti suntem recunoscatori daca vei acorda cateva minute pentru a ne raspunde la urmatoarele intrebari care se vor regasi si intr-un chestionar tip, aflat in pregatire:

1. Cu privire la dormitoare, le vezi: minimaliste, exclusiv pentru somn, sau mai ample astfel incat sa includa depozitarea hainelor, masa de lucru, TV etc. Precizeaza o dimensiune optima.

2. Consideri ca este suficienta  o baie completa (WC, chiuveta, cada baie/dus) comuna pentru toata casa ori mai este nevoie si de un WC de servici si, eventual, o baie suplimentara atasata dormitorului matrimonial?

3. Cu privire la bucatarie, o vezi separata de locul de servit masa/living sau toate intr-o incapere comuna? Precizeaza dimensiunile optime.

4. Alegi finisaje elaborate/artistice sau o solutie simpla minimalista?

5. Care este pretul/m.p. construit,  pe care consideri ca il poti aloca pentru casa ta? Asteptam cu interes raspunsurile tale si te vom tine la curent cu evolutia proiectului.

Orice opinie pe aceasta tema este binevenita!

Impreuna pentru o viata in armonie cu Natura!

 

HRANA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE

Afla motivul pentru care mananci

de Elena Vasiliu

panAm citit mult despre alimentatie, am experimentat si mai mult. Asa am descoperit un aspect, pe cat de simplu, pe atat de revolutionar. Organismul nostru stie exact ce avem nevoie sa mancam, in ce cantitate si in ce moment. Doar ca trebuie sa reinvatam sa il ascultam. Adio reguli si diete, obiceiuri si traditii, chimicale si conservanti. Cheia unei alimentatii sanatoase si armonioase este intelegerea nevoilor organismului nostru, care este dotat cu un mecanism de reglare si functionare extrem de complex si performant pe care nu avem nevoie sa il cunoastem, dar de care trebuie sa ascultam. Din pacate, pe masura ce gradul de civilizatie a crescut, gandirea noastra a fost poluata cu o serie de reguli limitative si inhibitorii cu privire la alimentatie care s-au materializat in diverse tabieturi, obiceiuri, traditii sau, pur si simplu, diete. Si toate acestea nu fac decat sa blocheze intelegerea semnalelor pe care organismul nostru continua sa ni le transmita cu privire la ce are nevoie sa consume.

Paradoxal, dobandirea unui mod sanatos de alimentatie, incepe prin eliminarea tuturor regulilor, interdictiilor si limitarilor. Doar in momentul in care vom avea libertatea totala in alimentatie, vom auzi ce ne cere organismul nostru. Lucrurile sunt foarte simple, trebuie doar sa ne recastigam increderea in noi si in creatia divina care se manifesta prin noi. Asa cum organismul nostru stie singur cum sa gestioneze cu atata gratie si precizie circulatia sangelui in tot corpul nostru, la fel de bine stie si ce avem nevoie sa mancam. Nu ii spunem de cate ori pe minut trebuie sa contracte muschiul inimii sau cu ce viteza si presiune sa pompeze sangele in artere. Si atunci, de ce ar trebui sa socotim noi de cate calorii are nevoie pe zi sau de cati litri de lichide?!

A venit vremea sa ne apropiem de Natura noastra autentica: sa bem apa atunci cand ne este sete si sa mancam atunci cand ne este foame. Daca ne eliberam  de reguli, vom fi obligati sa fim atenti la nevoile corpului si astfel, vom deveni din ce in ce mai constienti de actul de a manca si a bea. Atata vreme cat suntem acoperiti de reguli mentale limitative, procesul de constientizare dispare incet  dat sigur si, uite-asa ne trezim obezi sau cu alte boli grave, pentru ca am pierdut orice legatura cu corpul nostru. Din cauza regulilor si principiilor alimentare, am ajuns sa mancam din obisnuinta, de plictiseala sau pentru imagine, pentru a fugi de indeplinirea unei obligatii incomode sau pentru a umple un gol/o nefericire. Am ajuns ca sa ne alimentam cu chimicale si otravuri in loc de  hrana. Si asta  pentru ca ne-am indepartat  de Natura din noi si din afara noastra.

Solutia salvatoare, aceea de a intra in ritmul Naturii, este atat de frumos invocata de Domnul Iisus prin indemnul de a deschide ochii si a vedea modul perfect de viata conceput de Creator:

” Uitati-va la pasarile cerului! Ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strang nimic in granare, si totusi Tatal vostru ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?” (Evanghelia dupa Matei 6;26) ” sau ”Uitati-va cu atentie cum cresc crinii de pe camp…” (Evanghelia dupa Matei 6;28).mag

In dreptul fiecaruia dintre noi sta alegerea de a spune stop si de a iesi din acest vartej mental manipulator al societatii contemporane de consum. Este o desprindere grea, dupa atatia ani de ratacire dar, ca orice calatorie, incepe cu primul pas: Da-ti voie sa mananci orice, oricand si oricat, iar de fiecare data cand iti dai seama ca mananci, incearca sa afli motivul pentru care mananci. La inceput nu vei primi niciun raspuns, dar, pe masura ce vei persevera in a-ti pune intrebarea, vei constata cu surprindere ca incepi sa te cunosti si, culmea, vei incepe sa mananci doar atunci cand  iti este foame.                                                                                                                                                                                                                               Acest articol face parte din lucrarea in curs de aparitie “Hrana noastra cea de toate zilele” care va fi publicata la inceputul anului viitor. Pana atunci, in fiecare luna, vei gasi fragmente din ea in cadrul Jurnalului de Poiana Florilor.

 

HAI SA FACEM PACE

Medierea – o recomandare biblica

de Doru Malureanu

Una din zonele in care se poate vedea intreaga suferinta a societatii, marcata adesea de neputinta, suprasolicitata si supusa tuturor presiunilor, este cea a  justitiei- aceasta Doamna care imparte dreptatea legata la ochi- oarba la figurat si, cateodata- in mod dramatic, oarba la propriu.
Ma gandesc la cat de mult s-ar simplifica viata noastra, daca am incepe sa auzim lucrurile spuse de mii de ani, de una din vocile cele mai autorizate ale umanitatii indumnezeite, Domnul Iisus Hristos: “Impaca-te repede cu cel care te acuza, cata vreme esti cu el pe drum, ca nu cumva sa te dea pe mana judecatorului, judecatorul sa te predea gardianului si sa fii aruncat in inchisoare. Adevarat iti spun ca nu vei iesi de acolo pana nu vei plati ultimul banut”(Matei 5;25-26).

In lumina acestei recomandari bimilenare, as atrage atentia supra unui mecanism recent institutionalizat- medierea, ca forma alternativa de rezolvare a disputelor dar si ca modalitate de prevenire a acestora.

Este de notorietate ca implicarea într-un conflict de orice natură presupune un consum emoțional autentic care se poate amplifica prin chiar procedura clasica de rezolvare in fata instantei de judecata, unde eforturile financiare și de timp sunt, adeseori, factori de descurajare pentru căutarea unei rezolvări.

 In urma cu multi ani, avocat stagiar fiind, pe holul unei judecatorii am surprins pe un maestru spunandu-i unui potential client:
– Domnule, eu nu pot sa iti garantez rezultatul pe care il vrei dumneata, indiferent cu cat ma platesti – pentru ca sunt un avocat bun, dar asta nu e suficient!
– Pai si ce-ar trebui sa mai fac, maestre, a intrebat clientul intrigat!
-Sa iti cumperi un judecator…, a cazut ca o ghilotina raspunsul!
***
Din acel moment, am inteles ca orice avocat onest, dupa ce studiaza cazul, trebuie sa ii spuna clientului ce sanse are si ca – in eventualitatea angajarii- va face tot ce depinde de el sa ii obtina recunoasterea drepturilor ce le pretinde, printr-o hotarare definitiva si irevocabila. Garantii nu exista!
Iar eu, ca avocat dar si ca mediator, astazi i-as mai spune ceva:
-Ce-ai zice sa iti fii propriul judecator in cauza, impreuna cu partea adversa?
medPentru ca, DA, cu putine exceptii, majoritatea litigiilor civile dar si anumite componente din cele penale, pot fi solutionate cu ajutorul mediatorului, astfel incat partile implicate sa ajunga la un acord comun fara sa mai fie puse in situatia de a cheltui timp si bani pentru ca, in final, un judecator – care nu cunoaste speta in profunzime –sa le impuna o solutie, pe care cel nemultumit o va ataca la instanta imediat superioara si lupta reincepe! Iar asta poate inseamna ani de procese, conflicte interne si externe, antrenarea inclusiv a membrilor familiei intr-un razboi de uzura in care nici macar victoria nu mai aduce vreo  satisfactie deosebita.

Daca ar fi sa le spun oamenilor intr-o singura fraza, ce inseamna medierea, le-as spune:

Oameni buni, aveti ocazia sa fiti –impreuna cu partea cu care va aflati in conflict- proprii vostri judecatori si sa va rezolvati disputele in deplina cunostinta de cauza, rapid si cu costuri minime de energie, intr-un cadru confidential, beneficind de sprijinul neutru al unei persoane impartiale – mediatorul, care va insoteste pe drumul catre construirea solutiei negociate intre voi, astfel incat sa va ramana si loc de buna ziua cu partea cu care v-ati aflat, temporar, in adversitate!

Cu adevarat,  impacarea cu cel de langa tine inseamna impacarea cu tine, iar impacarea cu tine inseamna pacea sufletului tau si a mostenitorilor tai. Este esentiala impacarea cu cei din jurul nostru in aceasta viata, cat suntem pe acelasi drum, pentru a nu ajunge in inchisoarea sufletului. Singura intelegere o putem obtine doar de la cel cu care suntem in conflict, pentru ca, altfel, atat judecatorul cat si gardianul vor fi obligati sa ne puna sa platim cu aceeasi masura si anume, cea a lipsei de intelegere pe care am aratat-o fata de aproapele nostru.

Prin institutia medierii se poate solutiona orice situatie conflictuala cu aspect patrimonial, de familie sau servici, relatii cu terti sau de afaceri asa ca, ori de cate ori simtiti sa faceti pace in viata voastra,  apelati la mediere .

DIN PENITENCIAR

Speranta din primul fulg de nea

de Elena Vasiliu

O dimineata de noiembrie. Teseam bobitele rosii ale unei crengute inflorite si in timp ce degetele mele se jucau printre firele gherghefului, sufletul meu era Acasa, in Poiana Florilor. M-am uitat in sus pe fereastra si am vazut un cer mohorat acoperit de nori negri si grei care parca adunasera in ei toata suferinta oamenilor de pe pamant. Erau tristi pentru ca oamenii au uitat aproape total, lectia primordiala a vietii: IUBIREA.

Am plecat capul in fata cerului si privirea mi-a coborat in curtea penitenciarului – parca era prima oara cand vedeam cu adevarat cladirile inchisorii! Mi-am adus aminte de imaginile deja simbolice din documentare despre lagarele de concentrare. Totul gri, uniform, la linie, cu geamuri mici, pecetluite cu gratii negre si dese din spatele carora urla suferinta sutelor de femei si mame condamnate.

Am avut nevoie de aproape un an de zile ca sa am curajul de a constientiza cat de sinistru poate fi un asemenea loc. Cu sufletul greu, incarcat de suferinta prezenta in jurul meu am ridicat ochii spre cer si am primit in dar un fulg de zapada, primul din aceasta iarna, care  in zborul catre mine imi soptea luminos:

– Sunt iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, primeste-ma in sufletul tau!

– Ce minune!  Atat de alb si stralucitor, plin de speranta si iubire! Cata gratie! Cata frumusete!

L-am primit cu lacrimi de recunostinta si intr-o clipa totul s-a transformat din negru si gri in alb stralucitor. Am simtit ca visul reintoarcerii mele Acasa este pe cale sa se implineasca!

home